Particularitatile nuvelei Moara cu noroc

particularitatile nuvelei moara cu noroc

Ioan Slavici este situat de istoricii literaturi in randul marilor clasici ai literaturii romane alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ion Luca Caragiale. Nuvelele lui au contribuit la progresul literaturii nationale in directia oglindirii realiste a vietii sociale prin reflectarea ampla a randuirii rurale, a obiceiurilor si datinilor, a credintelor si superstitiilor, a moralei si a prejudecatilor oamenilor simpli, constituind un autentic tablou etnografic, psihologic si social al satului transilvanean.

“Nuvela solida cu subiect de roman” – asa cum a prezentat-o George Calinescu, “Moara cu noroc” a fost publicata pentru prima data in anul 1881 in volumul “Novele din popor”, infatisand consecintele nefaste ale setei de imbogatire. Fiind o nuvela de factura psihologica, subiectul pune accent pe destinul personajului principal, cizmarul Ghita, si al familiei sale, destine marcate de patima pentru bani a protagonistului, urmarindu-se intr-un ritm ascendent cauzele si momentele semnificative ale evolutiei psihologice.

Insasi tema nuvelei este de natura psihologica si etica : goana dupa inavutire are consecinte morale grave, altereaza ireversibil fiinta umana si poate avea efecte tragice. Dorinta nestapanita de imbogatire a fost generatoarea procesuluui de instrainare in sanul familiei lui Ghita ,precum si a distrugerii ei.

Titlul nuvelei este premonitoriu, aproape ironic. Hanul numit “Moara cu noroc” se afla alaturi de ruinele unei mori care nu mai macina. Sensul simbolic al morii parasite este unul malefic prevestitor de lucruri tragice. In acelasi timp, moara este un simbol bivalent, pozitiv prin faptul ca aici se aduna grandele, bogatia pamantului, negativ, deoarece moara semnifica macinare, in sens distructiv, sugerand macinarea oamenilor si a destinelor.

“Moara cu noroc” este, de fapt, “Moara fara noroc”, moara nefericirii si a dramelor sufletesti.

Cele saptesprezece capitole ale nuvelei propun o suita de intamplari intre doua sarbatori religioase- Sfantul Gheorghe si Paste, pe parcursul carora Slavici ni se dezvaluie ca un bun analist si fin cunoscator al psihologiei umane.

Ghita, indemnat de o aspiratie fireasca a omului spre bunastare, arendeaza carciuma de la o intretaiere de drumuri, moravuri si legi. La inceput, soarta pare a-i zambi, caci, a ajuns la han, el prospera, dar situatia se dezechilibreaza odata cu aparitia lui Lica Samadaul. In continuare, intamplarile se succed cu rapiditate: Ghita devine complicele lui Lica si il ajuta sa scape de acuzatia ca ar fi comis doua crime, apoi pastreaza niste bani insemnati adusi de Samadau, dar pe care Ana ii recunoaste. Se hotaraste la final sa-l pedea pe Lica lui Pintea jandarmul, dar evenimestele scap de sub control. Macinat de gelozie, Ghita isi omoara sotia, iar Raut, unul dintre oamenii lui Lica, il omoara pe carciumar. In final, Lica fuge de la Moara cu Noroc si pentru a nu fi prins de Pintea, isi zdrobeste capul de tulpina unui stejar, iar trupul lui este aruncat de jandarm in apa pentru ca “nimeni in lume sa nu afle ca a scapat de pedeapsa legilor”. Pentru a purifica locul afacerilor necuraate si al crimelor, un incendiu mistuie in flacari carciuma de la Moara cu noroc, transformand in scrum si cele doua corpuri lipsite de viata: al Anei si al lui Ghita.

Personajul principal este macinat pe parcursul firului narat de dorinte contradictorii.

Cele saptesprezece capitole ale nuvelei propun o suita de intamplari, desfasurate in acest spatiu malefic, pe parcursul carora, Slavici ni se dezvaluie ca un bun analist si cunoscator al psihologiei umane.

In expozitiune, Ghita, indemnat de o aspiratie fireasca a omului spre bunastare, arendeaza carciuma de la o intretaiere de drumuri, moravuri si legi. La inceput, soarta pare a-i zambi, caci, ajuns la han, el prospera, dar situatia se dezechilibreaza odata cu aparitia lui Lica Samadaul, moment care echivaleaza cu intriga.

In desfasurarea actiunii, intamplarile se succeda cu rapiditate, Ghita devine complicele lui Lica si il ajuta sa scape de acuzatia ca ar fi comis doua crime, apoi pastreaza niste bani insemnati adusi de Samadau, dar pe care Ana ii recunoaste. Se hotaraste in final sa-l predea pe Lica lui Pintea jandarmul, dar evenimentele scapa de sub control.

Punctul culminant echivaleaza cu momentul in care Ghita o omoara pe Ana, iar Raut, unul dintre oamenii lui Lica, il omoara pe carciumar.

In deznodamant, Lica fuge de la Moara cu noroc si pentru, a nu fi prins de Pintea isi zdrobeste capul de tulpina unui stejar.

Naratiunea realista este obiectica, heterodiegetica, la persoana a III-a, viziunea “dindarat”, naratorul este omniprezent si omniscient, il urmareste pe Ghita in toate ipostazele degradarii sale morale.

Incipitul nuvelei are statutul unui prolog si surprinde relatiile din familia lui Ghita. Soacra lui este aparatoarea unor valori traditionale care nu se mai potrivesc cu noua generatie, ca a lui Ghita, care aspira spre o conditie sociala mai buna. El este casatorit cu Ana, au impreuna un copil, iar familia se mareste dupa ce ia in arenda hanul de la Moara cu noroc, prin nasterea celui de-al doilea copil.

Intalnirea dintre cel doi declanseaza criza care va aduce moartea cuplului de carciumari. Ghita a inteles ca la Moara cu noroc nu ramane nimeni fara voia lui Lica si de aceea a inceput sa mistuie in sine. Din acest moment, asistam la procesul degradarii sufletesti a omului lacom dupa bani care nu are vointa de a se infrana la timp. Actiunile sale tradeaza stare de nesiguranta, de teama si suspiciune in care traieste: merge la Arad sa cumpere doua pistoale, isi face rost de doi caini ciobanesti, isi angajeaza o sluga credincioasa. Setea de bani este insa mai puternica decat propria vointa, impingandu-l pe Ghita la fapte necugetate. Luptele lui Ghita cu sine, tradand tensiunea interioara, prin limbajul ce atinge deseori tonalitatea lamentatiei, prin monologul interior sau prin discursul indirect, facand din Ghita un personaj credibil, profund uman, obtinut prin metoda tipizarii, specifica naratiunilor realiste.

Printr-un gest ambiguu ca semnificatie, el o impinge pe Ana in bratele sefului porcarilor. Aparent el doreste ca prin sotie sa-si atraga partenerul de afaceri, Pintea insa interpreteaza astfel gestul, el ii reproseaza ca a aruncat o femeie ca Ana in bratele lui Lica doar prin dorinta de razbunare. Chiar daca la inceput Ghita jura fals pentru a-l salva pe Samadau, in final ii intinde o cursa. Tensiunea narativa atinge punctul maxim, atunci cand Ghita, gelos si infuriat ca Ana si-a petrecut o noapte cu Lica, isi ucide sotia. Moartea personajului principal la finalul nuvelei, este perceputa ca o reechilibrare a evenimentelor, raul fiind, in acest fel, eliminat de pe scena spatio-temporala prezentata.

Ghita este un personaj convulsionar care penduleaza permanent intre doua impulsuri : setea de imbogatire si loialitatea fata de familie.

Una dintre scenele cele mai reprezentative sub acest astect este cea care prezinta momentul in care el depune marturie falsa pentru a-l salva pe Lica. Aflat in fata judecatorului nu indrazneste sa dea in vileag faradelegile porcarului, acestea reputand fi dovedite, deoarece Lica “stia sa-si aleaga stapanii…”, chiar si atunci cand se hotaraste sa-i puna jandarmului la dispozitie “probe”, face lucrul acesta numai atunci cand isi poate opri jumatate din sumele aduse de Lica. Nu este sincer si drept nici cu Pintea, iar excesul de siretenie il va duce, in cele din urma la prabusire.

Parerea mea este ca aceasta opera sustine teza morala conform careia raul va fi mereu pedepsit intr-o maniera pe care numai Dumnezeu o poate stabili, iar Ghita reprezeinta exponentul indeplinirii legilor divine.

Slavici nu condamna prin aceasta nuvela dorinta lui Ghita de a asigura un trai prosper pentru intreaga familiei, ci modalitatea prin care eroul este dispus sa realizeze aceasta bunastare. Daca la inceput era un sot si un tata bun, care dorea sa aiba si el vreo zece calfe ca sa le dea altora de carpit, pe parcursul actiunii, patima pentru bani a depasit limitele firescului, deoarece el s-a facut partas la faptele reprobabil ale Samadaului, fiind pregatit sa sacrifice linistea familiei in numele prosperitatii financiare. Astfel de fapte, insa, nu puteau ramane nepedepsite , deoarece ele, la randul lor, constituiau factori de perturbare a normelor morale. Izolandu-se de cei din jur si luptand cu propriile-i slabiciuni, Ghita cade invins de propriul sau destin caruia nu i s-a putut opune.

ESEU MOARA CU NOROC, DE IOAN SLAVICI PENTRU BAC

Distribuie
  • 3
    Shares

Leave a Reply